Supersize me stylishly

Day 4 Credits:

Photo: Karl Lagerfeld

Styling: Jacob K

Makeup: Peter Philips for Chanel

Hair: Kamo for mod’s hair

Talent: Miss Dirty Martini and Jane Schmitt as "Coco"

Manicure: Naomi Yasuda (Creative Management NYC)

Stylist assistants: Siobhan Lyons and Clemence Lombert

Disease

In zilele cand nu sunt frustrata din cauza societatii din ziua de azi, a lumii exterioare, a vremii de afara, a machiajului care nu rezista, a blugilor care ma strang sau cad de pe mine and the list could go OOON AND OOOON, ma concentrez pe lucruri mult mai putin gloomy, cum ar fi moda.Ok,imi place fratilor! I'm a WOMAN u know?

So I treat myself to some fabulous pairs of shoes.Enjoy

My moon

Te provoc sa ma privesti intre ochi.
Da tu,cel care te holbezi la mine in timp ce eu mangai bara metalica cu unghiile-mi rosii.Cel care te holbezi dupa perdea.Iti simt transpiratia ce iti curge incet pe frunte,alergand catre trasaturile fetei tale incrancenate,cu toate ca suntem la 10 de metri departare.Dar refuz sa te bag in seama.Imi continui exercitiile pentru showul de diseara,fara a-ti acorda macar o privire sau un zambet.Desi stiu ca te uiti la mine si ca ti se scoala ori de cate ori ma invart in jurul barei.Stiu ca ma urmaresti de ceva vreme,ca le intrebi pe toate colegele mele numele meu,ca odata te-ai furisat in cabina de machiaj doar ca sa ma vezi,sa ma auzi vorbind.Ai impresia ca nu stiu cine esti,ca nu am auzit niciodata numele tau,ca nu ti-am vazut trasaturile fetei niciodata.Zambetul tau ori de cate ori ma vezi apropiindu-ma.Dar eu ma fac ca nu te vad.Ma uit in tavan.Ma prefac ca vorbesc la telefon.Ca imi prind parul intr-un elastic.Ca ma uit intr-o revista.Mai stiu ca tu mi-ai trimis buchetul acela imens de lalele.Nu stiu de unde naiba ai aflat ca sunt florile mele preferate,dar te ador pentru asta.Te observ din umbra,la fel cum faci si tu cu mine.Nu e un joc sanatos,e un joc ce simt ca imi distruge sanatatea mintala pe zi ce trece.Nu mi s-a mai intamplat niciodata.E ca un zid de sticla intre noi,ce pare ca nu se mai sparge naibii odata.Dar oare vreau sa se sparga?

Ma sperii, ochii tai negri,opaci,intunecati dar fermecatori ma atrag in torentele emotionale ce se ascund in spatele lor, in sufletul tau.Ciudat, nici macar nu stiu daca detii asa ceva.

Poti sa silabisesti?

SU-FLET.

Ma sperie cuvantul.In meseria asta nu ai voie sa ai asa ceva.Stiu ca la inceput ma considerai doar o curva ordinara.Multe din colegele mele sunt asa.Zi si tu,nu ca suna urat? CURVA ORDINARA.

Oho,dar nu sunt deloc asa.Vezi tu,am o farama de demnitate.Nu e mult,dar e ceva rar in meseria asta,asa ca intelege-ma si pe mine!

Ai auzit de Madame de Pompadour? "Tarfa" lui Louis al XV-lea, care, intamplator, a fost una din femeile erudite ale generatiei.

Era inteligenta si era buna la pat! Se vindea, nu numai pe bani ci si pe proprietati, titluri nobiliare pt amicii ei, bijuterii al caror echivalent in ludovici ar fi fost de ajuns cat sa cumpere un sfert din Paris.

Imi place sa cred ca sunt,macar un pic, ca ea. Nu ma vind asa scump, dar daca imi vrei dragostea trebuie sa platesti.Si nu spun asta in sensul mercantil.Pentru ca oricat de dispusa as fi sa le ofer clientilor noapte de noapte fierbinteala carnii mele, tie sunt dispusa sa iti ofer sufletul.Dar tu ce esti dispus sa platesti pentru el?

Nu e un suflet nobil, e un suflet cu multe zgarieturi, rani.E cicatrizat si incomplet. Dar imi place sa cred ca tocmai imperfectiunile astea il fac sa fie fermecator.

Desi...e posibil sa fiu doar optimista!...

-

Imi privesc reflectia in geamul mizerabil al tramvaiului in timp ce Manic Street Preachers canta "Your love alone is not enough".In fata mea se perinda oameni.Oameni normali,cu care intri de obicei in vorba,care te intreaba cat e ceasul,daca poti sa le imprumuti ziarul,care e urmatoarea oprire si tot felul de porcarii cotidiene care iti fac sila uneori.De ce atata normalitate?
Stop,taie asta!
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a trimis un homeless care tocmai s-a asezat la trei scaune in fata mea.Dar,daca stau mai bine sa ma gandesc,un homeless este piesa de rezistenta care lipsea pentru a completa minunatul peisaj cotidian din diminetile lugubre(insorite,dar lugubre de atata normalitate).Are o punga in maini si tot trage din ea.Foarte frumos.Lua-i-ar dracu pe toti,normalitatea asta ma omoara.Cobor la urmatoarea oprire si in fata mea vad iarasi oameni.Trei studente la UMF care discuta despre examenul la Patologie.Una din ele povesteste despre un rave party la care a participat recent unde a jucat Rainbow*.Traversez trecerea de pietoni si ma impiedic de siretul pe care l-am neglijat atata vreme,incat acum e aproape rupt.Chioscul de ziare e tot acolo unde l-am lasat.Am impresia ca va ramane acolo pentru totdeauna.Si in 2367,cand vom zbura cu 'masini' sau mai stiu eu ce alte porcarii future,chioscul va fi tot acolo.Cel putin asa sper...
Si uite ca asa incep sa las deoparte frustrarile mele matinale despre normalitate,si incep sa ma integrez incet incet in ea.NORMALITATE..ce cuvant odios.

Variations on a theme

Ipocrizia e ceva ce ma dezgusta dar in acelasi timp imi place.

Ca o briosa cu vanilie pe care o pot savura doar intre anumite intervale de timp, ca o carte pe care o pot reciti doar in anumite perioade din viata mea,ca o melodie ale carui acorduri le pot asculta doar cand trec prin anumite stari...

E complicat, dar ipocrizia traieste prin mine,prin tine.Prin noi toti.E foarte vie.Respira prin plamanii nostri,alearga prin venele noastre, priveste prin pupilele noastre si ne condamna la o viata intreaga in care ne aflam in incapacitatea de a procesa si de a alege corect.

E un accesoriu al societatii din ziua de azi, ca o poseta Chanel la un sacou Balmain,daca vreti.

Sa va dau un exemplu.

Dumnezeu.God.Gott.Dios.

Whatever you like calling HIM.

Usurinta cu care vorbim despre El ma dezamageste profund, e ca putregaiul, dauneaza, miroase,DEZGUSTA pana in strafunduri.

Pentru ca oricat de mult am vorbi despre El, nu cred ca mai exista cale de intoarcere catre El.Nu judecand dupa circumstantele actuale.

Nu sunt o persoana foarte religioasa, nu am fost niciodata.Dar nu trebuie sa ma duc la biserica,sa pun pomelnice, sa fac matanii sau sa pup zilnic icoane ca sa stiu cine e Dumnezeu si locul pe care El trebuie sa il aiba.In sufletul nostru.

A fost o vreme cand imi era si frica sa ma gandesc la El.Teama,rusine,call it however you want.RETINERE.Ceva ma tragea inapoi.Dar cred ca tocmai faptul ca am batut pasul pe loc,am ezitat, m-am gandit si razgandit de miliarde de ori, m-a facut sa sparg ochelarii mei de cal,si desi cioburile mi-au intrat in talpa si m-a durut,DA, M-A DURUT, nu am renuntat,pentru ca la asa ceva nu se renunta!

Nu se renunta niciodata.

TU de ce L-ai alungat?

I'm already somebody's "baby"

First of all : I ain't no newbie!

In sensul ca...asta nu e primul meu blog sau prima mea experienta in domeniul asta.Mi-am abandonat celalalt blogul pentru ca pastra prea mult din trecutul meu,chestii pe care,oricat de mult le-as fi adorat,am vrut cu orice pret sa le las in urma.Asa ca iata-ma!

Raw,uncut&unedited.

Identitatea fostului blog...nu merita mentionata aici.

Sa va explic... I've been blogging ever since I was 15, dar totul devenise mult prea superficial.

Competitiv.

That's not what blogging should be about.

Asa ca m-am hotarat sa renunt la stereotypes.

Fuck that.

But anyway, sper ca nu te-am plictisit.

So....

Who the hell am I?

Ssshh..nu cred ca are importanta.Important e ca citesti in continuare.

Te-am prins,si de acum nu te mai las...si in post-urile viitoare am sa ma asigur ca te tin strans...